Stiri si barfe din oras.
Târgu Frumos este un oraș din județul Iași, Moldova, România. Are o populație de 13.573 locuitori.[1]
Este situat într-o regiune de "vie circulație" (Victor Tufescu). Învecinată la nord și sud cu regiuni mult mai înalte, porțiunea aceasta cu înălțime mijlocie de 300 m, așezată între Culoarul Siretului și Câmpia Moldovei, a fost predestinată prin formă și altitudinea ei mică să joace rolul unei porți de activă circulație, denumită "Poarta Târgului Frumos" și de asemenea, destul de nimerit și "Șeaua Ruginoasei". Întotdeauna a existat o circulație transversală prin această regiune, având ca țintă ultimă schimbul de produse. Este situat la intersecția drumurilor ce leagă orașele Iași (45 km), Roman, Pașcani și Hârlău.
Cuprins la nord și sud între două masive deluroase de peste 4-500 m (Dealul Mare - Hârlău la nord și Dealul Bour la sud), iar la est de întinsa Câmpie a Moldovei, regiunea prezintă forma tipică de șa, sau poartă naturală menită nu numai să facă legătura între regiuni, ci să concentreze și căi de comunicație de foarte mare însemnătate.
Prin formă și așezare, regiunea aceasta de necontenit treacăt, a fost căutată din cele mai vechi timpuri de om. E una dintre regiunile cu cea mai veche populație din România. Totuși această populație nu a putut rămâne statornică peste timp, deși mai toate populațiile locuitoare au fost sedentare; o populație a luat locul alteia.
Ca poartă de trecere a primit influențe omenești foarte variate. De aceea, regăsim astăzi în viața omenească locală, numeroase elemente aduse din alte părți, câteodată din regiuni chiar foarte depărtate.
În privința etniilor ce au locuit sau care locuiesc în acest spațiu, acestea sunt mai multe: români, sași, evrei, ceangăi, rromi, armeni, ruși lipoveni, precum și alte etnii, neînsemnate ca număr. Armenii, de pildă, odinioară erau mult mai numeroși, dispărând astăzi cu totul. În 1930 se mai găseau doar 11 armeni, pe când în 1894 erau 73, iar mai înainte și mai mulți. În afară de români, rușii lipoveni sunt ceva mai numeroși față de numărul de locuitori de alte etnii și numărul acestora este în creștere. Există în comunitatea ruso-lipovenească două biserici proprii și mahalaua lor deosebită. Spre deosebire de armeni însă, aceștia îmbrățișează mai cu seamă ocupații agricole.
Alături de bisericile lipovene, mai există patru biserici ortodoxe, prima de Stil Vechi, cu următoarele hramuri: Sf. Trei Ierarhi, Cuvioasa Parascheva - ctitoria domnitorului Petru Rareș, Sf. Nicolae și Sf. Apostoli Petru și Pavel - în construcție, precum și una romano-catolică, Sfântul Anton.
